În Peru, cafeaua a fost introdusă la mijlocul secolului al 18-lea prin vecinul său Ecuador și a fost exportată abia la sfârșitul secolului. Producția a crescut considerabil pe la începutul secolului 20, țara fiind îndatorată față de Guvernul Britanic, îi înapoiază ca rambursare peste două milioane de hectare de teren, sub numele de ”Țara Peruană”. În perioada respectivă, un sfert din acest teren a fost folosit în scopuri agricole, incluzând și cultura arbuștilor de cafea. La început cafeaua a fost cultivată pe terenuri mari, care aparțineau unei elite bogate, în cea mai mare parte europeană, dar pe măsură ce muncitorii migrau din alte zone, cum ar fi platourile înalte, pentru a asigura forța de muncă necesară în aceste ferme, au început să cultive propriile terenuri, deoarece suprafețele disponibile erau vaste.
În prezent o mare parte din cafeaua din Peru este colectată de la ferme mici, apoi comasate înainte de a fi procesate și comercializate prin intermediul acestor cooperative, cele mai mari dintre acestea reprezentând 2.000 de fermieri și 7.000 de hectare.