Brazilia este de departe cel mai mare producător de cafea la nivel mondial avand cam două milioane de hectare din suprafața țării acoperite de cafea, din care vasta majoritate (peste 70%) este varietatea Arabica.
Principalele regiuni cultivate sunt Sul de Minas, Matas de Minas, Cerrado, Chapadas de Minas, Mogiana, Espirito Santo, Paraná și Bahia. Aici se cultivă un număr impresionant de varietăți precum Bourbon, Mondo Novo, Icatú, Catuaí. Fermele variază ca mărime de la mici plantații de familie, având mai puțin de 10 hectare, la proprietăți uriașe care depășesc 2000 de hectare.
Sezonul de vârf al recoltărilor variază în diferite părți ale Braziliei (în general între lunile mai și septembrie) și cafeaua care provine din noile culturi este livrată pe parcursul unei perioade de câteva luni, în intervalul octombrie-aprilie.
Populație: 206,44 milioane
Suprafață cultivată cu cafea: 2.302.000 hectare

Columbia se întinde între colțul nord-vestic al Americii de Sud, cu porturi atât către oceanul Atlantic cât și cel Pacific. Marcată de păduri tropicale și munții Anzi, Columbia se mândrește cu numeroase plantații de cafea.
Cafeaua se întrepătrunde cu istoria țării încă de dinaintea expansiunii producției din anii 1870 însă prețurile scăzute, profitabilitatea redusă înregistrată de fermieri împreună cu vremea proastă și răspândirea bolilor plantei de cafea au dus la scăderea drastică a producției. În ultimii ani aceasta a cunoscut o revenire, în special datorită încurajării producțiilor de calitate, prin prețuri mai bune pentru fermieri.
Cafeaua este în general produse de către mici fermieri, care-și procesează singuri recoltele. Aproximativ 60% din producția totală provine de la ferme cu suprafețe de cultivare sub 5 hectare.
Regiunile principale producătoare de cafea sunt Huila, Antioquia și Tolima.
Cafeaua este recoltată de-a lungul întregului an.
Populație: 49,12 milioane
Suprafață cultivată cu cafea: 770.000 hectare

Cafeaua a fost produsă comercial pentru prima dată în El Salvador în 1850. Foarte repede aceasta a devenit apreciată de către fermieri.
Aceasta a jucat un rol important în economia țării constituind principalul bun de export. În 1880 El Salvador era a patra țară ca volumul de produție anual de cafea.
Cafeaua a jucat un rol important în creșterea infrastucturii , dezvoltarea autostrăzilor, a porturilor, și a clădirilor publice.
Cafeaua din El Salvador are un potențial să fie foarte dulce. În ultima perioadă accentul pe calitate a început să redevină o prioritate pentru anumite ferme.
Infrastructura țării care este pusă la punct ajută la o identificare ușoară a fermelor, și a metodelor de procesare. Acest lucru influențează pozitiv dezvoltarea microloturilor care sunt dulci și complexe din punct de vedere al aromelor.
Populație: 6,134,000
Multiplu de saci de 60 kg produși în 2013: 844,000

Etiopia produce unele dintre cele mai excepționale și mai dramatice soiuri de cafea care există în lume. De la notele luminoase de bergamotă și flori ale cafelei Yirgacheffe, la notele fructate ale cafelei Harrar, aceste arome unice au început recent să obțină prețurile pe care le merită pe piețele de export. Procesele umede și uscate utilizate le conferă acestor cafele caracteristicile distinctive. Lunile de vârf ale recoltărilor sunt octombrie și decembrie.
Se cultivă doar cafea Arabica, dar varietatea soiurilor individuale – multe încă neidentificate – și volumul mare, de aproximativ 350 000 tone anual, fac prin comparație, ca producția cumulată din Kenya și Tanzania să pară insignifiantă. Regiunile principale în care se cultivă cafea de specialitate sunt Harrar, Limu, Djima, Yirgacheffe și Sidamo. O mare parte din producția țării este concentrată în jurul regiunii Djima, cu toate că aceasta este o cafea de calitate comercială. Etiopia se bazează masiv pe cafea ca fiind o sursă importantă de venituri și reprezintă aproape 10% din veniturile aferente exporturilor. Aproximativ 15 milioane de etiopieni sunt angajați în industria de cafea a țării. Există puține ferme mari și 90% din cafea este cultivată de mici cultivatori.

Cultivarea arbuștilor de cafea în Republica Honduras a început la sfârșitul secolului al 19-lea. În timp ce în alte țări plantațiile de cafea erau numeroase la acea vreme, în Honduras erau foarte puține la număr. Solurile, climatul și condițiile din regiune sunt aceleași cu cele din Guatemala, Nicaragua sau Costa Rica. Unul dintre marile dezavantaje ale zonei a fost lipsa mijloacelor de transport dar și a drumurilor greu accesibile către coastă.
Honduras se luptă cu un climat destul de ploios, cu precipitații abundente și de lungă durată, uscarea recoltei fiind o problemă majoră pentru mulți producători, fructele de cafeaua fiind predispuse la o fermentare excesivă. În schimb, producătorii sunt încurajați de IHCAFE să folosească sere, cunoscute ca “domuri” sau solarii pentru a-și usca loturile de specialitate.
Țara a fost împărțită în șase regiuni bine definite. Fiecare regiune deține propriul laborator de testare a cafelei, sponsorizat de IHCAFE, oferindu-le agricultorilor și un serviciu gratuit de evaluare. Aceste șase regiuni principale sunt, la rândul lor, împărțite în diferite microregiuni, delimitate prin zone geografice și profilurile de ceașcă.

Datorită locației sale ideale, între oceanele Pacific și Atlantic, Mexic beneficiaza de cele mai bune condiții pentru cultivarea arbuștilor, care aici înfloresc de trei sau de patru ori în fiecare an. Potrivit AMCAFE majoritatea arbuștilor, în jur de 40% sunt cultivați în zone de pădure la altitudini mari și medii.
Ca și în multe alte țări, cafeaua din Mexic este comercializată și exportată printr-un sistem cooperativ, care aduce agricultorii împreună și le asigură cel mai bun preț posibil pentru loturi. În ciuda începuturilor sale fragmentate, piața cafelei din Mexic s-a extins semnificativ, în sezonul 2011/12 țara a produs aproximativ 5,6 milioane de saci de boabe la 69 kg, exportând 52% din acestea.
Ca pondere în economia totală a țării veniturile din cafea reprezintă doar 0,26%, unele dintre cele mai de succes state producătoare de cafea, Oaxaca, Veracruz, Puebla și Chiapas, producând 90% din cantitatea totală, cu un impact semnificativ asupra economiei locale.
Aceste patru state produc cafea cu profil aromatic și gustativ foarte diferit, cea din Oaxaca amintește de ciocolată cu lapte și migdale, în timp ce boabele din Veracruz sunt foarte dulci, cu note de alune prăjite. În Puebla cafeaua are gusturi fine de nuci și caramel, iar în Chiapas notele de degustare adesea întâlnite sunt de ciocolată neagră și cireșe.

De când cafeaua a venit în Nicaragua la mijlocul anilor 1800, aceasta a jucat un rol semnificativ în economia și mediul din Nicaragua. Cafeaua a fost un motor pentru procesul de dezvoltare economică națională a Nicaragua. Acesta se numără printre sursele principale de schimb valutar ale națiunii și oferă coloana vertebrală economică pentru mii de comunități rurale. Peste 40.000 de familii de ferme de cafea cultivă adesea acest bob de aur într-un mod care păstrează pădurile prețioase ale Nicaragua și biodiversitatea amenințată. La sfârșitul anilor 1990, cafeaua a contribuit anual la 140 milioane USD la economia națională și a furnizat echivalentul a 280.000 de locuri de muncă permanente în agricultură.
Astăzi, cafeaua sprijină și cele 45.334 de familii care dețin și exploatează ferme mici.
Fermierii cultivă cafea la umbră sub baldachinul copacilor nativi și exotici. Acești copaci și practicile de gestionare ale fermierilor contribuie la susținerea serviciilor ecosistemice, cum ar fi biodiversitatea, solul și conservarea apei.

În Peru, cafeaua a fost introdusă la mijlocul secolului al 18-lea prin vecinul său Ecuador și a fost exportată abia la sfârșitul secolului. Producția a crescut considerabil pe la începutul secolului 20, țara fiind îndatorată față de Guvernul Britanic, îi înapoiază ca rambursare peste două milioane de hectare de teren, sub numele de ”Țara Peruană”. În perioada respectivă, un sfert din acest teren a fost folosit în scopuri agricole, incluzând și cultura arbuștilor de cafea. La început cafeaua a fost cultivată pe terenuri mari, care aparțineau unei elite bogate, în cea mai mare parte europeană, dar pe măsură ce muncitorii migrau din alte zone, cum ar fi platourile înalte, pentru a asigura forța de muncă necesară în aceste ferme, au început să cultive propriile terenuri, deoarece suprafețele disponibile erau vaste.
În prezent o mare parte din cafeaua din Peru este colectată de la ferme mici, apoi comasate înainte de a fi procesate și comercializate prin intermediul acestor cooperative, cele mai mari dintre acestea reprezentând 2.000 de fermieri și 7.000 de hectare.

Situată aproape în centrul continentului african, Rwanda este o țară cu un pământ fertil, muntoasă și compactă. Cafeaua a fost adusă în țară de coloniștii germani în 1904, însă creșterea producției comerciale a crescut mult mai târziu, în anii 1930 sub conducerea belgiană. Obiectivul principal al guvernul colonial belgian a fost acela de a acoperi o suprafață cât mai vastă cu arbuști de cafea, situație care a generat o producție ridicată, dar de o calitate slabă, iar acest fapt a constituit o capcană la vremea respectivă pentru mulți producători din țară. Timp de mulți ani Rwanda a avut renumele de producător de cafea de calitate foarte joasă, iar în timpul crizei economice, a turbulențelor politice din anii ‘80 și a genocidului din 1994, producția de cafea a fost aproape uniformizată.
În termeni de specialitate, Rwanda este un producător mic, însă cu un potențial extraordinar când vine vorba de calitatea cafelei.
Transportul cafelei întâmpină mari dificultăți, boabele din Rwanda trebuie mai întâi trimise la peste 1.500 km spre Mombasa, Kenya sau în Dar-es-Salam, Tanzania, proces care implică de obicei costuri mai ridicate decât transportul final din Africa către Europa.